Luiza Marin

Noțiunea de campion mondial, sau de cel mai puternic jucător din lume, nu a avut dintotdeauna o semnificație la fel de clară ca în zilele noastre. În primul rând, chiar și în secolele urmând descoperirii Americii lumea șahistă se limita practic la Europa. În plus, nu exista comunicare la nivelul la care o înțelegem astăzi, iar rarele turnee internaționale nu aveau nici pe departe o relevanță absolută. Este de asemenea greu de verificat veridicitatea partidelor care au rămas scrise din

Pe măsură ce ne apropiem de timpurile noastre, ideea despre cel mai puternic jucător al lumii dintr-o anumită perioadă începe să se contureze din ce în ce mai clar. Putem vorbi deja despre așa-zișii campioni mondiali neoficiali, care s-au bucurat în epocă de o recunoaștere generală, dar nu au fost învingători într-o anume competiție cu caracter oficial care să poată fi numită Campionatul Mondial. Prima figură in această galerie poate fi considerată dintr-un anumit punct de vedere și cea mai

Prin victoria sa din 1866 asupra lui Adolf Anderssen, tânărul jucător austriac Wilhelm Steinitz (1836 – 1900) se impusese deja ca o stea de primă magnitudine. Autoritatea lui Anderssen continua să fie totuși destul de puternică, iar ecoul victoriilor lui Paul Morphy continua să răsune în amintirea pasionaților de șah, chiar după retragerea sa din activitatea competițională. Steinitz a primit recunoașterea oficială prin victoria în fața lui Johannes Zukertort în anul 1886, 20 de ani după meciul cu Anderssen. Din acel moment și până

Încă din perioada interbelică, în Uniunea Sovietică se ridicase un pretendent periculos la coroana lui Alehin în persoana lui Mihail Moiseevici Botvinnik (1911-1995). Bucurându-se în acea perioadă de sprijinul nelimitat al conducerii de partid și de stat, Botvinnik nu a reușit să concretizeze discuțiile preliminare asupra unui meci cu Alehin. Acuzat de colaboraționism cu naziștii precum și de anti-semitism, Alehin se stinge din viață în 1946, la numai 54 de ani. FIDE a folosit latura prielnică a acestui nefericit eveniment, preluând frâiele

Timp de 6 ani, Kasparov a disputat aproximativ 150 de partide în cele 5 meciuri cu Karpov; în mod surprinzător, în 1992 Karpov a fost învins în semifinalele candidaților de tânărul britanic Nigel Short, ajuns ulterior challenger al lui Kasparov. Anul 1993 a inițiat o perioadă tulbure în istoria campionilor mondiali. Atras de posibilitatea obținerii unor premii superioare celor asigurate de FIDE, Kasparov a decis să dispute meciul cu Short sub egida unei organizații para-oficiale create de el însuși. Deși