Noțiunea de campion mondial, sau de cel mai puternic jucător din lume, nu a avut dintotdeauna o semnificație la fel de clară ca în zilele noastre.
În primul rând, chiar și în secolele urmând descoperirii Americii lumea șahistă se limita practic la Europa. În plus, nu exista comunicare la nivelul la care o înțelegem astăzi, iar rarele turnee internaționale nu aveau nici pe departe o relevanță absolută.
Este de asemenea greu de verificat veridicitatea partidelor care au rămas scrise din secolele al XV-lea și al XVI-lea, de exemplu. În cele mai multe cazuri, autorii de cărți au ținut să-și ilustreze anumite idei (de deschidere, joc de mijloc sau final) prin partide sau fragmente compuse în acest scop.
În această secțiune vom evidenția câțiva din gânditorii șahiști de marcă din vechime, apreciind, cu inevitabila marjă de eroare, că ei au fost campioni ai timpurilor lor.
Luis Ramírez de Lucena (cca. 1465 – cca. 1530) a publicat la Salamanca 1497 Repetición de Amores y Arte de Ajedrez con 101 Juegos de Partido. Numele său este legat de un final elementar de ture, dar, în mod curios, matul lui Lucena (sau sufocat)… nu apare în cartea sa!
Pedro Damião (portughez, cunoscut mai bine în versiunea italiană a numelui său, Damiano) 1480 – 1544
A scris Questo libro e da imparare giocare a scachi et de li partiti Roma 1512 (Această carte este pentru a învăța să jucăm șah și cu partidele de la Roma 1512)
Rodrigo (Ruy) López de Segura (cca. 1530 – cca. 1580) preot (mai târziu episcop) spaniol. Vizitând Roma și fiind dezamăgit de cartea predecesorului său Damiano, a publicat în 1561 Libro de la invención liberal y arte del juego del Axedrez (Cartea invenției liberale și a artei jocului de șah) Considerat de unii analiști a fi primul campion mondial neoficial, în urma victoriei primului turneu internațional din istorie, disputat la Mardid.
Una din deschiderile de bază din teoria modernă (Partida Spaniolă) îi poartă numele, deși în cartea sa se găsesc doar câteva exemple rudimentare cu această deschidere; este analizat în primul rând veșnic tânărul Gambit al Regelui!
Giulio Cesare Polerio (cca. 1550 – cca 1610) Supranumit l’Apruzzese a publicat o serie de Codex-uri despre istoria jocului de șah și a teoriei șahiste.
Gioachino Greco (c. 1600 – c. 1634) Supranumit Il Calabrese. Multe din partidele jucate (sau inventate) de el poartă germenii romantismului șahist în care au excelat mai târziu Anderssen și Morphy.
Este de reținut că Mihail Botvinnik îl considera pe Greco drept primul șahist profesionist din istorie!
